Home / Blog / 99 de zile

99 de zile

Dimineata voiam sa scriu ceva frumos, acum trebuie sa scriu o scrisoare de ramas bun pe care e posibil nici sa nu o citesti.

Nu stiu cum sa incep… N-am sa-l acuz pe Dumnezeu ca a starnit furtuni in urma carora eu am aterizat pe campurile tale. N-am cum face asta si nici nu vreau. Insa acum stiu sigur ca nu vreau in rai. Locul meu nu e acolo. Prefer sa cobor, sa iau o pauza sa-mi odihnesc golul din suflet. Sper ca demonii sa nu-mi observe talpile sangerande si ochii obositi de orele oferite tie.  Sufletul inca tipa fara cuvinte, eu inca mai caut zile desi nu mai exista de ceva vreme.

Mi-e dor de toate lucrurile ce inca nu le-am facut. Mi-e dor de amintirile ce vor veni, de lacrimile ce nu vor mai curge, de durerea ce a aparut mai repede decat ma asteptam. Te astepti probabil sa cer ceva. Nu o voi face. Ai oferit mai mult decat puteai oferi, iar eu? M-am oferit pe mine pentru ca altceva mai bun nu aveam. Trup si suflet, lacrimi si zambete, ganduri si timp, vise si realitate, iluzii si planuri, mangaieri si palme, alinturi si jigniri, trecut si prezent. Viitorul era rezervat pentru tine acum insa a ramas undeva in decor. Cu tot ce am avut mai bun si mai rau am fost doar a ta si dincolo de realitate, dincolo de zi, pana undeva in adancurile noptii.

M-am pierdut in bratele tale, m-am abandonat tie, m-am pierdut pe mine intre ce sunt si ce trebuia sa fiu. Cand iubesti nu exista destul. Niciodata nu vor exista destule lacrimi, destula fericire, destul timp, destul noi. Nimic nu mai e suficient si ceri totul si ceva in plus. Eu n-am fost un tot de la inceput, nu puteai cere totul cand eu nu mai eram demult un intreg.

Ma intrebai de ce tin la tine. Pai pentru diminetile alea in care tineai mortis sa fii prezent pe un peron pustiu si renuntai la somn pentru mine, pentru orele pierdute pe drum pentru a fi impreuna, pentru noptile alea in care amorteai cand adormeam pe mana ta, pentru diminetile in care te trezeai inainte mea si ma lasai sa mai dorm, pentru felul in care ma luai de mana, pentru cum imi zambeai cand te priveam, pentru cum ma priveai cand iti spuneam ceva important pentru mine, pentru cum ma ascultai cand iti povesteam ceva ce nu te interesa, pentru cum imi spuneai sa ma imbrac ca e frig, pentru cum erai langa mine atunci cand eram suparata, pentru ca stiai sa ma faci sa tac fara sa tipi, pentru ca puteam sa ma prabusesc din doua cuvinte rostite de tine, pentru ca puteam sa zambesc din cauza altor doua vorbe spuse tot de tine, pentru ca niciodata nu ti-au placut filmele alese de mine si totusi ne-am uitat la ele impreuna, pentru ca ne placea sa mancam prajituri impreuna, pentru ca nu mi-ai cerut imposibilul, pentru ca stiai cum sa ma atingi si unde, pentru ca stiai cum sa-mi dai hainele jos,pentru ca stiai cum sa ma iei in brate ca pe un copil, pentru ca stiai sa ma tratezi ca pe o femeie, pentru ca stiai sa te impui, pentru ca stiai cum sa ma faci sa ma pierd alaturi de tine.

Pentru toate astea am ajuns sa tin la tine, pentru toate astea am crezut ca putem fi noi si restul, pentru toate astea am crezut ca va putea fi bine.

99 de zile, 2376 de ore, 142560 de minute. Atat de putin timp si atat de multe amintiri. Atat de putin noi din ce ar fi putut fi, dar nu a fost. Nu voi mai cere timp, nu ai putea sa mi-l mai oferi, cu atat mai putin acum. Ti-am carat suficienti saci in fantana inainte sa plec. Atat de multi incat n-am mai avut loc eu. Am gresit suficient, stiu bine, dar poti sta linistit imi voi asuma consecintele.

Inevitabil vom sfarsi in alte asternuturi, in alte brate sau poate singuri, dar n-am nici un regret legat de zilele astea. Ti-am oferit sufletul si trupul avand certitudinea ca ai sa le sfarami cu ciocanul inainte de a pleca. Stii mereu am avut convingerea ca iubirile incep frumos si totusi se termina prost. Mi-as fi dorit sa fi inceput terminand si sa ne cunoastem spre inceput. Mi-as fi dorit sa ne pierdem unul in celalalt pana am fi uitat cu desavarsire cine suntem. Imi va fi dor de tine, voi mai tine la tine, te voi mai iubi, dar am sa-ncerc sa nu inchid ochii. Nu de teama ca-ti voi uita chipul ci pentru a nu-mi fi si mai mult dor.

“Iti ofer toata viata care mi-a mai ramas pentru toata moartea pe care ti-am sadit-o.”

Tot din acceiasi categorie

Suflete…

M-am intors si esti atat de schimbat, atat de schimbat incat ma intreb daca atunci …

Leave a Reply

%d bloggers like this: